Pentru cei care încă nu ştiu, sunt angajat pentru două luni la aproape cea mai bengoasă firmă de arhitectură din oraşelul în care mă aflu.

Cum s-a întâmplat totul… proaspăt ajuns în Germania, m-am apucat să scriu ca tembelul la toate firmele de arhitectură pe care le-aş fi putut găsi pe Sf. Google, plus la toate cele aflate în urma plimbărilor pe care le-am efectuat… de la toate însă doar răspunsuri de genul mai aşteaptă că nu ştim. Mă săturasem şi se instalase în mine o stare de decepţie şi aveam gânduri să renunţ… apoi Alina începuse lucrul… iar eu mergem zilnic după ea… pe drum – bulanul maxim. Un sediu superb de firmă, Heitmann Architekten, în drum spre locul de muncă a Alinei. Mi-am notat adresa iar a doua zi, într-o vineri, am trimis ditamai CV-ul de iniţiativă pe un sfert cu vrăjeli aproximative. Luni, sună telefonul. Că facem o hală pentru Miele, o firmă de electrocasnice de aici din localitate, în Braşov, că ne-ai putea ajuta, că ai putea să ne fii de folos, că dacă nu din greşeala folosesc un anumit program CAD, dacă sunt sau nu dispus să vin să mă prezint… zis şi făcut, a doua zi eram la costum şi le-am explicat cât de bine sau nu le ştiu limba, căci asta a fost mai important. Am mai aşteptat încă o lună după dreptul de muncă, că idioţii de funcţionăraşi nu mi-au specificat că trei luni nu am drept de muncă, iar azi în sfârşit mi-a venit şi echivalrea diplomei de desenator tehnic, bagami-aş cracii. Ca scop principal al acestui post vreau să vă specific că sunt zilnic băgat la colţ pentru că sunt încă stupefiat de nivelul la care e practicată aici arhitectura şi sunt mai mereu depaşit de situaţie (de exemplu azi am fost băgat în şedinţă de o vacă de la etaj, că lăbarii stau la parter, deoarece am desenat parţial decalat structura unei amarâte de extinderi de grădiniţă cu 14cm şi asta pe faţade (cu linii punctate, adică degeaba din punct de vedere informaţional)!

În orice caz mă frapează diferenţa enormă de efort depus pentru un rahat de elaborare aici faţă de cum era acasă. Trebuie să mă recunosc deocamdată în plopi, dar încep să mă pretez cerinţelor. În plus am onoarea să fac “altceva” aici decât faţă de ce făceam în România. În loc de locuiţe unifamiliale, certuri cu contructorii şi băgat haşuri pe un plan de situaţie, am onoarea să fi lucrat pentru reprezenţa Miele din Oslo, extinderea asta de grădiniţă care îmi iese deja pe urechi, iar mai nou am primit în cârcă amenajarea unui centru comercial existent ca noul sediu şi magazin de prezentare a Miele în Moscova. Mâine am susţinere la şef…

Apropos… lucrările şi anteprenoratul cu fabrica din România stagnează, probabil că îşi cer pe acolo diferitele părţi implicate retribuţiile mai mult sau mai puţin cuvenite, ceea ce, sper eu, va duce la o prelungire a contractului meu. >:)