Se termină o săptămâna de tot căcatul. O vreme stricată, pretenţii exagerate la servici, de aş avea şase mâini nu două, şi frustrări nemaiîntâlnite în timp ce citesc ziarele de sport româneşti online, asta pentru că nu mai există o ştire sau un editorial fără scandal. (daţi şi voi un search să vedeţi dacă găsiţi articole despre CM de Atletism de la Berlin sau Oslo care s-au desfăşurat săptămâna asta; să o sugă toţi gazetarii!).

Am reuşit să termin propunerea pentru Moscova, jumate făcut de mine, jumate de şef, nu părea prea entuziasmat de tot efortul depus, să se ducă dracu’ că toţi îs reci ca gheaţa, nici nu îţi dai seama ce simt nemţii ăştia. Eu mă bucur pentru că a ieşit destul de frumos, o să încerc să şutesc ceva faţade, dar şi mai mult mă bucur că s-a terminat măcar pentru două zile cu durerile de cap, mi s-a supredimensionat vezica iar peretele stomacal îmi e dizolvat de sucul gastric.

Binenţeles, nici bine ajuns acasă, am tras un grătărel, care s-a transformat într-o beţie din opt beri (Lübzer de data asta) si a culminat cu o discuţie mai mult decât anostă pentru mentorul meu pe care l-am prins pe Messenger. L-am mai prins pe unu’ pe Messenger, pe un parvenit, care cum m-a văzut, mi-a şi tras un Mass. Conform principiilor învăţate de la mentor, îi trimisesem acum o săptămâna o droaie de link-uri la haine de bebeluşi, dansatori brazilieni şi vibratorul Gigolo, ca aluzie la fosta lui care l-a părăsit pentru un spaniol… din păcate pentru mine nu cred că s-a prins, fiind tare prost, dar crezându-se extrem de deştept. Oricum m-am distrat copios. De data asta l-am înjurat şi am fost luat la întrebări. Sărăcuţul s-a enervat rău de tot şi m-a scos de pe lista lui, iar atunci m-am enervat eu, asta că nu apucasem să salvez mesajele. Mai urmează o vită şi un alt bou, care îmi scriu doar când au nevoie de ceva, respectiv se află în culmea plictisului messengerian. O început să mă irite rău oamenii de gen, în plus mă enervează nesimţirea lor crasă şi fazele de căcat implicite.

Momentan aştept ora 16:15 să înceapa deschiderea CE de fotbal. Favoriţii mei de data aceasta sunt Portugalia şi Croaţia, mereu am ţinut cu outsider-ii, asta pentru că urăsc infatuaţii. Însă presimt că şi Austria o să facă o figură frumoasă. Am din nou Lübzer lângă mine, dar am şi un Faxe danez pregătit special pentru asta… Ca să fiu cinstit nu i-aş da României nici o şansă… cu toate astea le ţin pumnii, cine ştie, poate se autodepăşesc.

Mâine avem musafiri… mai precis baba de 89 de ani care ne-a închiriat apartamentul… acum chiar îşi vinde BMW-ul la fiu-su’ (repet: o vinde la propriul copil) că ea nu mai vede bine semnele de circulaţie (după şase operaţii de cataractă), maşina o are de zece ani şi “arată ca nouă, aşa-i?”, binenţeles că da dacă o scoate o dată pe lună din garaj să nu i se descarce bateria…
Vă doresc la toţi voi ăştia de mă citiţi, un weekend căt mai frumos, iar aşa de divertisment, aştept de la voi să-mi spuneţi ce credeţi că este asta:

dacă trebuie să vă scremeţi prea tare, vă dau răspunsul săptamâna viitoare căndva…