Cu toate că mai tot timpul s-a zbătut în mine un sentiment de dor de casă şi meleaguri mioritice, acesta nu s-a manifestat atât de puternic ca în ultima perioadă, mai precis după cumpărarea biletelor de avion spre România.
Chiar dacă mai e un car de vreme pănă atunci, eu sunt deja extrem de nerăbdător. Abia aştept să îmi revăd părinţii, fratele, să îmi întâlnesc prietenii care mi-au fost aproape chiar şi peste aceste sute de kilometri şi care mi-au lipsit şi îmi lipsesc în continuare; unii au terminat facultăţile şi nu am putut să mă bucur împreună cu ei; alţii îşi iau viaţa în propriile mâini iar eu nu am putut fi alături de ei decât prin sfaturi şi nenumărate întrebări. Şi mai sunt atâtea şi atâtea de povestit… Pe de altă parte sunt convins că din momentul în care voi păşii din nou pe tărâm natal voi fi izbit de cultura selectă românească, adică ciordales, praf, mizerie şi gropi de un cot, manele şi ţărănime modernă, adică ghiuluiri şi analfabetism, noul hit Guţă şi ‘haus’ la maxim în Vectra ‘tiunat’ din banii lu’ tata la care îi bârâie plăcuţa de înmatriculare, ştirile lacrimogene, oile lui Becali şi despre teoriile de combatere a corupţiei la nivel înalt… însă la toate acestea nu vreau să mă întorc.
Aş promite că nici nu o să mă intereseze, aş promite că nu mă voi mai enerva pentru inconştienţa, subeducaţia, infantilitatea unora sau a altora. Voi dori să păstrez distanţa maxim posibilă faţă de aceşti fungi romăneşti, asta atâta timp cât nu vor atenta acestea la integritaţiile mele de orice tip… însă îmi va fi imposibil… sau poate s-au mai schimbat unele lucruri şi voi rămâne plăcut surprins?