Doream în acest weekend să vizităm din oficiu oraşul Köln, dar cum probleme de-a lungul săptămânii se adună pentru sâmbete şi duminici, eram ferm convins că voi sta acasă pe fundul meu şi voi face tranzacţii online, voi face curăţenie, un grătar şi integrame… dar cum în fiecare sâmbătă primim ofertele marilor magazine din oraş şi programul tv prin poştă, aşa cum se obişnuieste în parţile civilizate ale Europei, am avut nemaipomenita inspiraţie de a confrunta un eveniment din programul WDR-ului cu informaţiile de pe Internet (Sfăntul Google mâncal-ar tata) – Kölner Lichter 2008, foc de artificii, eveniment de talie internaţională - un motiv excelent de a părăsi acest loc care devenise deja prea pliciticos.
La orele 15:00 am fost aşadar în oraşul cu pricina, nu înainte de a ne procura un aparat foto care ne-a lipsit enorm de la aterizarea în acest tărâm străin, şi am început un tur de forţă în oraşul cu pricina…
Köln – oraş dezvoltat la poalele Rin-ului sub tutela Imperiului Roman, cu o istorie remarcabilă de peste două mileni, al patru-lea ca dimensiune din Germania şi capitala homosexualismului după auzite… însă chiar dacă ne-am tăbăcit tălpile si am vizitat jumate de oraă într-o jumătate de zi, nu am rămas prea impresionat decât de Dom şi de focul de artificii… sincer, partea istorică a Timişoarei este mai vastă decât a acestuia.

Apoi, singurul lucru care te face întradevăr să te simţi infim…

După ploi repetate şi un frig pătrunzător, a urmat în sfârşit defilarea regtei si a câtorva zeci de bărci iluminate festiv precum şi a unui foc de artificii ‘de încălzire’ chiar sub nasul nostru; apoi de spectacolul principal sub tema “Zeitgeist” în care au fost prezentate focurile de artificii din China antică pană în prezent. Din păcate acumulatorul nou nouţ a refuzat să mă mai asculte şi şi-a dat duhul înainte de termen…

Drumul de întoarcere a fost însă cel mai spectaculos… patru ore de somn prin gări, iar asta pentru că am aflat că pentru nemţi zilele lucrătoare sunt de luni până sâmbătă, iar dacă în mersul trenurilor e specificat că circulă zilnic însâ nu şi sâmbătă, asta înseamnă de fapt că nici duminica nu se pune…

Lipsesc cu nesimţire de două săptămâni de pe blog-ul personal… nu m-am dat la fund şi nici nu voi lăsa de izbelişte ceea ce am început.
Unora nu le prea place ce postez aici, mă sfătuiesc că mai bine ar fi să citesc o carte, să mă uit la filme; alţii încep să fie cenzuraţi pentru ceea ce gândesc…
A trecut o perioadă în care oameni mai trecuţi prin problemle vieţii m-au sfătuit să nu mai compar ţara din care provin cu latrinele şi ţigănia… nu că nu ar fi aşa, dar poate că aş putea să debitez şi alte subiecte pe aici decât incultură şi lipsă de educaţie; poate că dacă nu m-ar întrista şi nu mi-ar păsa, nici nu m-aş fi obosit în această direcţie. Poate nu ar trebui să fiu la fel de infantil ca alţii…
Ok, deci gata cu comparaţiile, defăimarea şi cuvinte de cea mai joasă speţă în fiecare alineat… sper, fiind mai optimist aşa de fel, că totul se va “normaliza” în scumpa Românie… Nici aici unde sunt nu am ajuns în civilizaţie; sunt aici oameni cu probleme mai grave decât la noi, bolnavi pe toate planurile; în fiecare persoană se ascund defecte fundamentale de atitudine, educaţie, comportament; nici aici şoferii nu semnalizează iar iarba tot la fel de verde e. Atât că poate ţi se dă restul exact la magazin, ţi se mulţumeşte şi nu se prea fură, calitatea vieţii e de zeci de ori mai bună iar toţi sunt ţinuţi în frâiele legii, mai mult sau mai puţin voit…. Voi începe din nou totul, acum după o lună de prezenţă în eter, voi încerca să urmez o nouă cale de abordare a subiectelor, poate după modelul ‘anti-blog’©dezvoltat de mentor, într-o manieră mai matură de descriere a evenimentelor, o altfel  de cale de a fi aproape de cei care nu sunt lângă mine…