“Preşedintele american George W. Bush acuză în termeni duri Rusia că vrea să-l înlăture pe Mihail Saakaşvili de la putere şi cere acesteia să înceteze acţiunile militare, calificându-le drept o invadare inacceptabilă a unui stat suveran”, relatează Reuters… poate trimite si nişte soldaţi, portavioane şi alte elemente combatante pentru “apărarea” Georgiei…
… poate că ar fi trebuit şi Federaţia Rusă să trimită trupe în Serbia acum zece ani, sau poate bombardarea Serbiei, fără aprobarea Naţiunilor Unite şi în plus cu armament interzis, nu a fost un atac inacceptabil asupra unui stat suveran şi democratic? Apoi nu au fost niciodată traşi la răspundere pentru ‘războiul umanitar’ pe care l-au purtat, oximoron nemaiîntâlnit în vocabularele lumii până atunci.
Urmăresc de cinci zile evenimentele care se desfăşoară în Caucaz, asta şi pe posturi de ştiri europene, americane cât şi ruseşti. Trebuie în primul rând să recunosc că sunt trist dar şi profund enervat în acelaşi timp. De ce sunt lăsate Statele Unite să îşi urmărească interesele pretutindeni în lume după bunul plac, fără să fie puşi la zid şi acuzaţi la nesfârşit de toată lumea, la fel cum se întâmplă cu totate celălalte state aşa zis ‘neagreate’? De ce nu se categorisesc şi bombardamentele de vinerea trecută a forţelor georgiene asupra satelor şi oraşelor din Oseţia de Sud, cu populaţie majoritar rusă, ca genocid? Pentru că genocid a fost, doar că ruşii nu sunt îndreptăţiţi de către Occident să poată a se folosi de asememnea premise pentru a porni un asalt total asupra atacatorilor. De ce nu ar fi îndreptăţită acum însă şi Rusia să poarte un ‘război umanitar’ pentru apărarea propriilor cetăţeni?
Iată o scurtă înşiruire a evenimentelor:
- vineri 08 august: armata georgiană supune întreaga Oseţie de Sud la un bombardament de artilerie, de pe teritoriu autonom georgian, toată noaptea. Sunt vizate în special trupele de menţinere a păcii ruseşti (autorizate de OSCE, necombatante, în permanenţă supravegheate şi îndrumate de oficiali OSCE) şi capitala Tskhinvali. Urmează intrarea trupelor georgiene în provincia cu pricina… se poate face o paralelă la atacurile separatiştilor albanezi din regiunea Kosovo, care au premeditat asaltul trupelor sârbe în 1999.
- sâmbătă 09 august: avioane ruseşti încep survolarea regiunii cu scopul de a regrupa forţele ruse de menţinere a păcii precum şi observarea mişcărilor armatei georgiene – georgienii susţin că e vorba de avioane de bombardament, acuză atacuri asupra satelor din regiune, încep să pozeze în victime… a nu se omite faptul că în urmă cu o lună armata georgiană a efectuat antrenamente militare comune cu forţe americane venite din Irak, în prezent Georgia are cam 150 de ‘îndrumători’ militari americani pe teritoriul ţării, iar faţă de anul 2005 bugetul alocat armatei a crescut cu 3000%.
- duminică 10 august: Armata a 58-a rusă staţionară în regiunea Caucaz declanşează contraatacul pentru respingerea agresiunii georgiene care a acţionat contrar acordurilor bilaterale în vigoare, contrar deciziilor ONU cu privire la statutul semi-autonom al regiunilor Abkhazia şi Oseţia de Sud şi în lipsa orcărui preaviz. Federaţia Rusă anunţase încă de acum trei luni forurile mondiale cu privire la mişcarea trupelor georgiene şi a încercat de mai multe ori covocarea de urgenţă a unui comitet al ONU. Comitetul ONU se adună de urgenţă duminică seara la solicitarea expresă a Georgiei, care este nevoită a retrage trupele din Oseţia de Sud în urma răspunsului Rusiei. Rusia atacă obiective militare, ca aerodromuri militare şi staţii radar, de pe teritoriul georgian, acestea fiind tactici militare standard.
Binenţeles că Rusia are interese majore în această zonă care abundă de câmpuri petroliere şi e un nod major de conducte de acelaşi tip si de gaze naturale. În prezent are comasată toată Armata a 58-a la graniţa cu Georgia şi în Oseţia de Sud iar tensiuni similare au apărut şi în regiunea Abkhazia. Rusia este, contrar aşteptărilor unora, singura parte care a instalat o tabără pentru refugiaţi şi acordă sprijin vicimelor. Armata georgiană s-a retras pentru a ocupa poziţii defensive în jurul capitalei Tbilisi, o mie de soldaţi georgieni din Irak au fost transportaţi de către forţele aeriene ale SUA înapoi în ţară. Frica e mare.
Pare scenariul ideal pentru ca SUA să-şi întărească prezenţa militară în zonă, chiar la graniţa cu inamicul istoric numărul unu. Naţiunile Unite au respins din start o intervenţie a oricăror forţe militare pentru menţinerea păcii, singurul sprijin pe care îl oferă este medierea conflictului pe cale diplomatică, iar asta datorită presiunii reprezentanţilor italieni, singurii care au observatori în zona de conflict şi probabil cea mai clară viziune asupra evenimentelor şi a situaţiei.
O ultimă soluţie ar fi sprijinul NATO, organizaţie cu care Georgia şi Ucraina cochetează de o vreme, şi unde, curios sau nu, Statele Unite participă cu mai mult de jumătate din finanţele anuale. Reamintesc aici din nou antecedentul Serbia, unde tot americanii, sub umbrela tot a NATO, au intervenit militar fără a avea acceptul tuturor statelor membre. Iar nu întâmplător am menţionat Ucraina, asta deoarece flota rusă care participă la blocarea porturilor din Georgia e staţionară în Sevastopol, pe teritoriul ucrainean, iar acest stat a anunţat în urmă cu câteva ore că va refuza să permită navelor ruseşti să se întoarcă în acest port.
Este probabil o scânteie premeditată. Asta pentru că Georgia, ca stat autonom şi democratic, nu şi-ar fi permis niciodată să provoace aşa peste noapte un urs adormit care este Rusia, şi încă de una singură, fără să fi primit o undă verde de la cineva. Ar fi fost ceva utopic. A fost clar de la început că georgienii nu au nici o şansă, si nici nu o vor avea niciodată, până nu se implică şi alţii în joc. Acum, fluentul în engleză şi de trei ani pro-occidentalul preşedinte Saakaşvili, e aşezat în poala lui Uncle Sam şi plânge la porţile internaţionale, în timp ce Federaţia Rusă este pusă la zid ca la o execuţie de către forurile internaţionale şi mai ales de către presa superechidistantă occidentală. Rămâne de văzut care vor fi urmările si desfăşurarea evenimentelor în viitorul apropiat.
Personal sper ca Rusia să nu dea înapoi şi să pice de fraieră şi de data aceasta ca de atâtea ori. Sper să rămână pe poziţii şi să arate că nu va accepta state marionetă în jurul ei si nici nu va dansa după cum obişnuiesc unii să cânte prin întreaga lume. Sper, şi cred că până la adânci bătrâneţi voi spera, să ajungă din nou cineva să aibe nesimţitul tupeu să le dea peste ochi infatuaţilor de americani şi a politicii lor de ‘globalizare’ a propriilor interese.
Apropos… poate vreţi să citiţi şi ceva hilar pe blog-ul candidatului republican J. McCain, se pare că acest conflict e şi un motiv bun pentru campanie electorală.

UPDATE: - marţi 12 august: după întrevederea avută cu preşedintele Franţei, preşedintele rus Dmitri Medvedev cere oficial încetarea implicării forţelor ruseşti în conflict. Curios faptul că Nicolas Sarkozy menţionează în discursul său atrocităţile la care au fost supuşi cetăţenii ruşi ai Oseţiei de Sud şi consideră ca ‘normală’ intervenţia armatei ruse. Întretimp avioanele ruse continuă bombardarea poziţiilor militare georgiene din interiorul ţării (surse georgiene). Armatele abkhaze trec la asalt, probabil îndrumaţi şi susţinuţi de lideri militari ruşi, încercuiesc trupele georgiene de la graniţă, sunt prezente schimburi de focuri puternice. Preşedintele georgian, plin de energie probabil după o noapte cu somn liniştit, ţine un discurs lacrimogen în centrul capitalei, steaguri georgiene flutură alături de cel american. Distracţia continuă. “War is the continuation of diplomacy by other means” – Gen. Carl von Calusewitz – ‘On War’ – 1911.

15:22; Georgia declară că se retrage din Comunitatea Statelor Independente ca urmare a lipsei de sprijin acordat, în timp ce Oseţia de Sud cere Rusiei alipirea de Oseţia de Nord, parte integranta a Federaţiei Ruse. Acum totul devine clar şi mult mai interesant de urmărit.

UPDATE: - miercuri 13 august: se pare că s-au liniştit spiritele, pană când, asta rămâne de văzut, sau o fi fost doar un foc de paie… cel mai trist rămâne însă faptul că peste 10.000 de oameni au rămas pe drumuri, iar asta datorită unor palme de pământ. Cât de făţarnic poţi să fi să susţii, fie ca stat democratic fie ca unul cu principii remanent sovietice, că ‘aperi interesele cetăţenilor’ într-un asemenea mod?  Trist…