Acum două săptămâni, asta pentru că m-am supărat pe blog şi nu am mai scris de atunci, am luat bicicletele şi ne-am cărat vreo 20 de kilometri până la un castelaş din apropiere. O vreme de cacao ne-a acompaniat non-stop, ba un soare arzător că nu mai stiai ce să dai jos de pe tine de căldură, ba averse de ploaie cu vânt rece în urma cărora goleam rucsacul de geci şi bluze.

După vreo două ore de lălăit şi ascuns de ploaie am ajuns la mult aşteptat-ul castel, din păcate proprietate privată şi nevizitabil… am pozat pe acolo descrierea dar nu am înţeles mai mult decât că este o fostă moară de apă pentru prelucrarea privată a cărbunelui şi fabricarea de cocs, pe Internet scrie că a fost un castel de vânătoare. Deosebitul este probabil buna întreţinere iar râul iniţial care acum a fost deviat s-a transformat într-un lac care acum înconjoară tot ansamblul, singurul punct de acces fiind un poduleţ.

Adevărul este că ne-am fi aşteptat la mai mult, dar până la urmă tot ce a contat a fost drumul cu bicicleta, adică sportul, şi chiar dacă vremea a fost mai mereu stricată, a lăsat şi nişte impresii.