Urmăresc ştirile şi informaţile din sport pe gsp.ro, asta după ce în urmă cu vreo doi ani le citeam de pe prosport.ro, la care am renunţat că mi se părea incomplet. Am motive subiective, particip la un concurs gen pronostic şi am nevoie de informaţii despre jucători, scoruri, programarea şi televizarea partidelor.
Cu toate că descalific din start toate articolele cu Copos, Becali, Borcea, Sandu, Lupescu şi alţi rataţi ai fotbalului romănesc, am dat astăzi peste cel mai penibil dintre cele mai penibile articole pe care le-am citit vreodată (link spre un blog), complet fără rost din punct de vedere sportiv, laudativ, informaţional pentru publicul larg, complet degeaba, poate doar cu un iz publicitar.

Probabil se contorizează numărul de click-uri pe articol a tuturor enervaţilor care intră să-l înjure pe redactor, iar în viitorul apropiat, datorită rating-ului favorabil, au să apară şi mai multe inepţii de gen. Gazetarilor, sunteţi fenomenali!
Poate aveţi şi voi ceva păreri despre articol… ?!?

Am vizionat acum aproximativ o lună filmul ‘Zeitgeist’, iniţial pe site-ul acesta, apoi mi l-am procurat (cum şi de unde, rămâne secret).
Am rămas câteva zile blocat, ca bătut în moalele capului, şi nu mi-am putut lua nicicum gândul de la film. Mi-a confirmat unele ipoteze personale, mi-a răspuns la unele întrebări. Judecând la rece se prea poate ca unele evenimente prezentate în film să-mi fi trecut prin faţa nasului fără să îmi fi dat singur seama de semnificaţia concentrată în ele, fără să le fi dat importanţa cuvenită, fără să le discern. Le-am luat ca atare, iar prin filmul acesta, unele dintre ele mi-au fost prezentate din nou, având însă o importanţă primordială mult mai mare decăt îmi imaginasem eu, iar adevărul din ele este mai profund sau chiar altul decât cel pe care l-am perceput iniţial. Filmul este în format documentar şi structurat pe trei capitole super interesante (pentru mine cel puţin).
Recunosc că nu sunt un om religios, cu toate că cred în ceva superior nouă, cum ar fi eventualele variabile din acel generator de particule…
Mai recunosc că sunt un antiamerican convins, aici nu mă refer la individul american, cum au fost nemţii cu evreii spre exemplu, ci la sistemul lor de stat, administraţia pe care o au de opt ani, campania de educare limitată a poporului, faptul că îşi permit să îşi bage nasul prin toate problemele lumii fără nici cea mai infimă urmă de jenă, chiar crezându-se îndreptăţiţi, minţind şi dezinformând în stânga şi în dreapta, furt de voturi… mai nou au anulat chiar şi prima frază din mult lăudata Declaraţie de Independenţă, punctul de referinţă a democraţiei universale, care începe “We, the people…” unde they, the people mai au ciuciu drepturi… Poate după vizionarea filmului vă veţi pune şi voi unele întrebări cum mi-am pus şi eu, poate chiar unii dintre voi nu au să mai fie aşa entuziasmaţi de State. Poate o să găsiţi un răspuns cât se poate de plauzibil şi pentru falimentul recent al unor bănci americane.

Pe varianta de pe site-ul mai sus menţionat apare un discurs al lui Kennedy cu câteva zile înainte să fie asasinat, discursul având un rol major în contextul subiectului prezentat; varianta mea e din păcate cenzurată….
Este un punct de vedere până la urma urmei care merită însă să vi-l aduceţi la cunoştinţă.

Vroiam de mult să vă pun imaginaţia la încercare prin acest obiect mega util pentru orice gospodărie nemţească. Astăzi l-am fotografiat pentru că am avut timp să dau pernele jos de pe canapea şi să o trag un pic, atât cât să-i pot da un bliţ.
Am ascuns obiectul sub canapea, cu zecile de cabluri conexe, pentru ca nu cumva, din greşeală şi nesilit de nimeni, să mai trag o trântă prin casă cum am tras acum vreo două luni, împiedicându-mă de cablurile care parcă intenţionat mi s-au încolăcit de picior şi şlap. În cădere fiind, am tras după mine şi o măsuţă cu toate aparatele care necesită alimentare de la obiectul prezentat, m-am proptit violent într-un picior cu mai vechi probleme, am făcut doar un pic de întindere la ligamente, dar mai interesant că m-am speriat aşa de tare că era să leşin…. noroc cu d-şoara doctor medic care mi-a făcut repede ‘baie’ în toată regula şi mi-am revenit… mai mult enervat de pişcina din casă…

Dau puncte! Dau puncte pentru fiecare aparat ghicit de voi care are alimentarea de aici. Aveţi fiecare câte nouă variante de răspuns, asta pentru că o gaură din zece nu se poate utiliza din cauza adaptoarelor imense. Nu am mai pozat şi triplul din care iese monstrul ăsta, şi de unde mai sug curent televizorul şi receiver-ul… deci acestea două le puteţi elimina.
Vă mai dau un hint… să nu vă imaginaţi că indispensabilul cablu pentru Internet vine de pe stradă şi se cuplează la computer ca în România… ar fi prea simplu, nu?

Trebuie să vă mărturisesc că nu am nici o scuză pentru absenţa mea prelungită din eter. Pur şi simplu, când încep să scriu ceva, asta dacă nu duc din greşeală lipsă de idei, mă blochez, mă pierd în şirul istorisirii, şi mă pun mai bine să fumeg o ţigară, las totul baltă.
În plus, şi asta probabil e un motiv mai plauzibil, îmi este frică să nu scriu ceva prostii, să postez aberaţii lirico-abstracte prin care să mă fac de râs faţă de voi, stimabili cititori… la fel ca prin clasele a VI-a, VII-a când erau toţi dezorientaţi încă, se intra în pubertate, şi nu îndrazneau să zică nimic aiurea sau deplasat ca nu cumva să îşi taie cota de valabilitate şi masculinitate animalică pe care cu greu şi-o câştigaseră în ochii celei mai frumoase fete din clasă… prin diferite mijloace.
Sau poate răspunsul e mai simplu: nu mă pricep.
Am trecut scurt pe acasă prin România, cică în vacanţă… Nu am să intru în amănunte, am promis că nu mă mai leg de frumoasa mea ţară natală a cazinourilor, exchange-urilor, caselor de pariuri şi a sediilor şi filialelor de bănci. Librăriile se închid şi lasă locul magazinelor de 3,80 lei. Frumos! (adică trist). Partea frumoasă a fost că m-am reîntâlnit cu prietenii, am băut cu Naşu’, am mâncat mici şi am băut bere, de diferite feluri, pentru colecţia mea de etichete care o să apară pe aici, aşa m-am gândit eu. Am mai cărat calorifere, care mă aşteptau special pe mine, am mai netezit glet prin casă. Cam atât. Apoi cattlefarm-ul din Bucureşti-Băneasa. Groaznic! Norocul lor că peste tot erau semne cu fotografiatul interzis şi camere de supraveghere, ghinionul meu că nu am avut tupeul să mă risc şi să vă arăt şi vouă. Dar aţi putea să încercaţi şi voi.
În rest, ca de obicei. Nimic interesant. Văd că în Iran nimic interesant, mai câte ceva prin Rusia. M-am uitat aseară la meciurile echipelor romăneşti… patetic. Vremea e faină pe aici. Alina azi are gardă, o să am timp să mă uit la ceva film.

Salutări la Gav! Mă bucur de cunoştinţă şi de frumosul ei blog nou. Din păcate iar nu prea mă pricep cum să postez, jur că am încercat. Salutări şi la mentor, săracul singur prin tundra arctică.
La fel ca mentorul, m-am pus să trag de fire şi iţe, în cazul meu să mă interesez de echivalarea anilor de studiu din România. Mă aflu încă în stadiul de mail-uri şi telefoane. Urmează săptămâna viitoare cel mai probabil nişte întâlniri prin alte oraşe cu persoane responsabile pentru asemenea probleme. Întretimp mă ciondănesc cu nişte idioţi care mi-au făcut un abonament la o revistă pentru un an fără să aibe consimţământul meu sau orice fel de semnătură şi care refuză să sisteze livrarea. Mă pun acum din nou pe mail-uri că telefonul lor costă enorm. Şmecherii mamii lor!