Trebuie să vă mărturisesc că nu am nici o scuză pentru absenţa mea prelungită din eter. Pur şi simplu, când încep să scriu ceva, asta dacă nu duc din greşeală lipsă de idei, mă blochez, mă pierd în şirul istorisirii, şi mă pun mai bine să fumeg o ţigară, las totul baltă.
În plus, şi asta probabil e un motiv mai plauzibil, îmi este frică să nu scriu ceva prostii, să postez aberaţii lirico-abstracte prin care să mă fac de râs faţă de voi, stimabili cititori… la fel ca prin clasele a VI-a, VII-a când erau toţi dezorientaţi încă, se intra în pubertate, şi nu îndrazneau să zică nimic aiurea sau deplasat ca nu cumva să îşi taie cota de valabilitate şi masculinitate animalică pe care cu greu şi-o câştigaseră în ochii celei mai frumoase fete din clasă… prin diferite mijloace.
Sau poate răspunsul e mai simplu: nu mă pricep.
Am trecut scurt pe acasă prin România, cică în vacanţă… Nu am să intru în amănunte, am promis că nu mă mai leg de frumoasa mea ţară natală a cazinourilor, exchange-urilor, caselor de pariuri şi a sediilor şi filialelor de bănci. Librăriile se închid şi lasă locul magazinelor de 3,80 lei. Frumos! (adică trist). Partea frumoasă a fost că m-am reîntâlnit cu prietenii, am băut cu Naşu’, am mâncat mici şi am băut bere, de diferite feluri, pentru colecţia mea de etichete care o să apară pe aici, aşa m-am gândit eu. Am mai cărat calorifere, care mă aşteptau special pe mine, am mai netezit glet prin casă. Cam atât. Apoi cattlefarm-ul din Bucureşti-Băneasa. Groaznic! Norocul lor că peste tot erau semne cu fotografiatul interzis şi camere de supraveghere, ghinionul meu că nu am avut tupeul să mă risc şi să vă arăt şi vouă. Dar aţi putea să încercaţi şi voi.
În rest, ca de obicei. Nimic interesant. Văd că în Iran nimic interesant, mai câte ceva prin Rusia. M-am uitat aseară la meciurile echipelor romăneşti… patetic. Vremea e faină pe aici. Alina azi are gardă, o să am timp să mă uit la ceva film.

Salutări la Gav! Mă bucur de cunoştinţă şi de frumosul ei blog nou. Din păcate iar nu prea mă pricep cum să postez, jur că am încercat. Salutări şi la mentor, săracul singur prin tundra arctică.
La fel ca mentorul, m-am pus să trag de fire şi iţe, în cazul meu să mă interesez de echivalarea anilor de studiu din România. Mă aflu încă în stadiul de mail-uri şi telefoane. Urmează săptămâna viitoare cel mai probabil nişte întâlniri prin alte oraşe cu persoane responsabile pentru asemenea probleme. Întretimp mă ciondănesc cu nişte idioţi care mi-au făcut un abonament la o revistă pentru un an fără să aibe consimţământul meu sau orice fel de semnătură şi care refuză să sisteze livrarea. Mă pun acum din nou pe mail-uri că telefonul lor costă enorm. Şmecherii mamii lor!