democraţie parţială
October 9th, 2008
Alanizând comportamentul individului german şi al funcţionarilor organismelor de stat germane timp de opt, nouă luni de când mă aflu pe aici, am constatat mereu cu stupoare că de fapt cetăţenii străini sunt pretutindeni marginalizaţi şi supuşi unui stres nemiluitor din orice punct de vedere când vine vorba în aşi cere drepturile, egale dealtfel, sau în a-şi impune punctele de vedere, obiectivele.
Nemţii s-au cam săturat. S-au săturat de forţa de muncă ieftină din ţările est-europene, asiatice sau africane. În marea majoritate a populaţiei germane este vorba de muncitori necalificaţi sau cu o calificare de nivel de şcoală profesională, foarte puţini cu studii superioare, care dealtfel sunt importaţi la greu de afară; însă prima categorie, majoritară, suferă pentru că angajatorii preferă să dea un salariu cu 3-400 de Euro mai mic unui turc, senegalez sau io ştiu ce altă naţie.
Mai nou, pentru a apăra interesele cetăţeanului german, au apărut nişte formulare ale agenţiei de stat pentru muncă, în care angajatorul trebuie să dea cu semnătura cum că nu a găsit nici un muncitor german calificat pe postul cerut de firma sa la agenţia de muncă. Abia după ce se verifică aceste criterii, se confruntă cu baza de date a agenţiei, doar atunci i se dă dreptul la angajare respectivului aplicant. Zilele străinilor sunt numărate, iar a patronilor şmenari la fel.
În cazul meu a fost la fel, noroc cu şeful, pe care nu l-a durut în fund să se obosească, şi a sunat de vreo trei ori ca să fie sigur că mă poate lua. Cu toate astea, i-a fost impus nivelul de salarizare în care trebuie să fiu încadrat; deci indirect, am fost apărat de posibilele interese neortodoxe ale acestuia. Se prea poate să fiu un caz singular. Oricum tensiunea la firmă e mare. Sunt ţinut în contracte de pe o lună pe alta, deci oricând s-ar putea plăti salariul meu unui neamţ, că ar fi acelaşi, iar neamţul poate răspunde mai bine la telefon şi se exprimă mai corect pe germana decât mine. Cu asta şi-ar rezolva şi pornirile xenofobe temporare pe care le are şi pe care le înghit mereu din disperare de cauză. Se prea poate ca şi acest caz al meu să fie unul singular. De exemplu la Alina nu există nici o similitudine cum că nu ar fi agreată în colectiv; adevărul e că are colegi turci, ruşi, kazachstanezi… eu numai nemţi get beget care parcă stau şi vehează asupra mea cu flinta din turnul de control.
Un alt caz de xenofobie de gen s-a consumat weekend-ul trecut, cu ocazia Zilei Unităţii Germane. Iniţial, neştiind ce semnifică “Tag der deutschen Einheit”, văzusem un afiş pe care, sub forma unui semafor, pietonul verde îmbrăţişează un pieton roşu dar care era complet diform. Făcând analogia, cea a afişului cu titlul serbării, am crezut că nemţii, în calitate de Übermensch (pieton verde, normal) serbează deplina ‘armonie’ şi profunda ‘înţelegere’ faţă de semenii umani, dar diformi fizic şi psihic (pietonul roşu). Am devenit foarte iritat. Degeaba însă. Am aflat ulterior că acel pieton de semafor, pe care îl considerasem diform, este tipic est-germanilor, este întâlnit doar în Est, iar cei de acolo sunt şi foarte mândrii de forma lui deosebită (probabil pentru că de 18 ani încoace sunt şi ei trataţi de vestici ca nişte străini, au şi ei cu ce să se mândrească). Cazul fiind rezolvat, acum mă întreb de ce nu era cel diform verde iar celălalt roşu?
Cel mai crunt a fost însă să citesc pe urmă afişe şi articole din presă şi de pe Internet cum că pe data de 3 octombrie este interzis ieşitul pe stradă cu părul acoperit, cu voaluri sau chiar şi purtând bască. Toţi funcţionarii sunt obligaţi să poarte o manşetă în culorile drapelului naţional pentru a onora şi accentua semnificaţia acestei zile. Cu alte cuvinte, femeile musulmane să stea dracului acasă cu copii, bărbaţii, dacă vor, pot ieşi dar nu e neapărat.
Parcul de distracţii fiind deschis, am decis să ieşim împreună cu nişte prieteni. Numai al naibii mi-am pus gluga în cap, că nu aveam din păcate bască, şi abia am aşteptat să se răstească vreunul la mine.
Deci, propun ca anul viitor toţi cu tenul mai colorat să nu iasă deloc din casă pe data de 3 octombrie. La 1 decembrie toţi ungurii, italienii, moldovenii şi sârbii din România să facă excursie în ţara lor natală. Pe 4 iulie anul viitor, toţi afroamericanii, hispanicii şi toate minorităţile etnice să aibe voie să iasă pe stradă, la cumpărături şi festivităţi doar costumaţi în clowni şi raşi pe cap. Nativii americani să stea mâlc în corturile din rezervaţie. Trăiască democraţia!
inca sunt fixata pe Noua Zeelandă
Comment by gav — October 9, 2008 @ 12:28 pm
pe cuvant, fara sa fac nici o aluzie in nici un sens, Noua Zeelanda, Australia si Canada mi se par cele mai prietenoase fata de emigranti, atat din punct de vedere al oamenilor cat si al sistemului; problema cea mai mare ramane gasirea unui loc de munca, banii pentru acte, chirie si viza, viza care, dupa cunostintele mele, trebuie periodic reinoita in tara de origine… pacat, aveam si eu odata ganduri si fantezii neo-zeelandeze, dar mi-au trecut.
Comment by Tamango — October 9, 2008 @ 1:35 pm
Nu ştiu cum e cu Noua Zeelandă, dar ştiu că pentru turism nu îţi trebuie viză, iar procesul de imigrare mă gândesc că e similar cu cel Canadian şi Australian. Adică îţi depui actele (care costă ceva) şi aştepţi. După care ai plecat şi odată ajuns acolo primeşti drept de rezidenţă, deci nici vorbă reînnoiri în ţara de origine. Alea ţi le reînnoieşti în ţara destinaţie, asta în cazul în care nu stai suficient pentru cetăţenie (care de altfel în Canada şi Australia se dă poate cel mai uşor din lume).
Şi tot la subiectul ăsta, e normal ca aceste ţări să fie prietenoase cu imigranţii, doar sunt ţări de imigranţi. Plus că politica e foarte clară - dacă nu-ţi convin imigranţii (că mai sunt şi din ăştia încuiaţi la minte), n-ai decât să te cari tu. Aşa că toată lumea e cu ciocul mic şi în general oferă şanse egale.
Problema cu Germania, şi de fapt cu toată Europa, este că ţările sunt acolo cu aproximativ aceleaşi popoare de sute de ani. Sunt închegate, au tradiţiile lor şi felul lor de a fi, populaţia nefiind neapărat expusă la mai multe culturi. Ca atare vei fi de fapt un outsider şi privit ca atare oriunde ai merge în Europa. La fel sunt şi românii la rândul lor, ba poate chiar mai xenofobi, doar că la noi nu vine nimeni.
În rest, bun articol, cât despre ce şi cum, oi vedea si eu cand oi veni acolo.
Comment by Mihnea — October 9, 2008 @ 4:19 pm
Na te astept. Good perspective cu Australia si Canada, nu am privit din punctul asta de vedere, nici prea informat nu sunt. Cand vei fi aici insa, vei vedea ca si aici exista oameni prietenosi care nu te marginalizeaza; mai rar, dar se afla. Am mai auzit ca pe aici prin Nord-Rhein Westfalen, minerii astia expirati is mai scarbosi si fixisti, posibil ca prin alte parti sa fie mai descuiati. Cel putin prin nord se pare ca asa e… lume mai buna.
Comment by Tamango — October 9, 2008 @ 6:14 pm
Eu n-am prea avut probleme în anul în care am stat la Stuttgart. Cu exceptia unui vecin debil cu acte-n regulă, lumea s-a purtat bine cu mine, chiar şi funcţionarii. Poate pentru că vorbesc germană ca ei. N-am idee. Oricum, dacă tu, sau oricare altul dintre noi, s-ar fi născut acolo, într-o familie nemţească de când lumea, ai/am fi la fel de sătul/i de Ausländer, îţi garantez! Şi din motivele enumerate de Mihnea, şi din perspectiva Übermensch-ului care se vede înghesuit de tot felu’ de ciudaţi chiar în patria lui cu blazon de civilizaţie şi prosperitate!
Comment by Mihi — October 9, 2008 @ 7:42 pm
am inteles tot ce ati vb mai putin imaginile si cam toate aluziile in germana.tre sa invat japoneza aia da o dracu
Comment by gav — October 9, 2008 @ 7:52 pm
Uite pana nu a fost scandalul cu amprentarea rromilor din Italia, nu am avut nimic cu italienii de la noi, i-am considerat mereu afaceristi penibili si libidinosi care umbla cu toate usuraticele si spala bani la noi in tara. Nu ma interesau. Acum parca simt ceva la suflet ca ar trebui poate sa-i amprentam si noi pe ei sau sa le bagam vize. Cu ungurii iar nu am avut treaba cu toate ca stiu ca-s imputiti si perfizi.
Singurii care m-au amagit mereu si mi-au marcat existenta prin prisma experientelor avute cu ei, sunt evreii. Pe astia nu-i suport cu toate ca nu cunosc personal alt evreu decat pe unu’ Horowitz si pe care si acum il caut sa-l iau la tranta.
Nu stiu; poate daca as fi fost neamt eram altfel, poate uram mai mult… pana la urma urmei nu am venit pentru nimic altceva decat sa le iau bani in mod cinstit si sa imi termin studiile, in rest inca nu stiu…
Si sunt convins ca daca vine un neamt sa lucreze in Romania, nu are de umblat jumate de an dupa acte, si nici nu il priveste nimeni de sus, poate daca se da prea smecher si rotund, sau il umileste in vreun fel… dar vorba lui Mihnea, neamtu’ nu mere in Romania.
Comment by Tamango — October 9, 2008 @ 8:20 pm
@gav - iti traduce soulmate-ul
Comment by Tamango — October 10, 2008 @ 8:50 am
Pe Horovitz il gasesti prin State, s-a dus la ei in cuib din cate stiu
Comment by Mihnea — October 10, 2008 @ 9:00 pm