O stimată profesoară de geografie, care nu ştiu dacă se mai află printre noi în prezent, spunea, eu fiind prin clasa a VI-a la momentul respectiv, că de Indonezia şi de China vom mai auzi noi foarte multe în viitor.
În cazul primei ţări, înafara tsunami-ului de acum câţiva ani, nu am mai auzit nimic. Iată însă ce a ajuns China în momentul de faţă, a treia putere economică a lumii, depăşind Germania, în urma unei creşteri economice repetate de-a lungul a cinsprezece ani consecutivi. Chit că e ditamai criză financiară pe plan mondial, se preconizează ca fascinanta Chină să înregistreze pe 2009 o nouă creştere a PIB-ului de 7%, faţă de 15% în anul 2008, urmând să depăşească în 2011, conform analizelor, Japonia, clasată în prezent pe locul doi.
Nu contest că mulţi dintre voi aveţi păreri mai puţin laudative la adresa Chinei, în special la regimul comunist, al societăţii şi populaţiei îndoctrinate sau subeducate, însă există şi mulţi chinezi care o duc extrem de bine, fără să fie membrii de partid sau cadre militare; iar îndoctrinare şi subeducare am văzut că se poate şi în alte părţi ale globului.
Şi chiar dacă risc să fiu contestat de către voi, consider că acest comunism în care înoată Republica China este cea mai reuşită formă de guvernare de extremă. Este de mâncare, este chiar şi Internet, mai cu linguriţa, este de muncă… doar ciocul mic se cere.

Luând exemplul tărâmului mioritic care, după căderea comunismului ceauşist, s-a înnecat într-o groapă existenţială fără fund se pare, din care mai scoate câte o mânuţă sau un deget, şi raportând-o la chinezoiul de rând, fără minte, combinând-o cu regiunile istorice nenumărate din care e formată China şi alipind-o unei ipotetice răsturnări de regim şi eliberare de o frustrare datând de şaizeci de ani, îmi este lesne de imaginat ce război civil va lua fiinţă pe acolo, câte Kosovo-uri se vor naşte peste noapte, câţi se vor avânta să ajute să sugă de la ţuţuroi şi ce val gălbui de emigranţi se va abate peste noi.
Aşa că ofer Chinei aprecierile mele că a reuşit să controleze aşa un teritoriu mare şi în acelaşi timp să reziste la nenumărate ‘atacuri’ din exterior şi să se menţină într-un progres economic constant. Sper să o şi ţină tot aşa, în întreg comunismul lor, că personal nu mă deranjează de loc.